A burning and smoking cigarette

Plictisindu-mă, îmi dau și eu cu părerea. Fiind mecanic fin de meserie și gânditor de ocazie, încerc să le explic băbește. Dacă eu intru intr-un local și comand o bere, o beau singur, nu-ți torn în cap o dușcă. Poate te-a costat mult respectiva freză. Dar tu, dacă-ți aprinzi o havană, îmi vomiți mie benevol, o parte din fumul cu pricina direct în față, fără să am prea multe drepturi de apel. E natural, logic și banal. Ce să facă și el „fumul”, se expandează în toate direcțiile că doar e și el un gaz, se supune legilor fizicii. Gazele nu au formă proprie stabilă și tind să ocupe tot locul pe care îl au la dispoziție (DEX).  Hai să extrapolez sau să accentuez. Dacă cinșpe indivizi vor bea câte o bere, restul n-o să se spele pe cap cu malț și hamei. Cel mult, vor fi deranjați de râgâielile mai mult sau mai puțin involuntare ale consumatorilor, dar asta deja e o altă poveste. Dar când aceiași mulțime își aprinde câte un trabuc, localul din ipoteză devine o cameră de gazare, un mic holocaust.  O fi oare analogia suficient de băbească?

Fumul de țigară este și el un… GAZ
Etichetat pe:    

Lasă un răspuns